Bijuteriile lumii antice
Bijuteriile sunt o formă universală de adorație. Podoabele facute din scoici, pietre și oase au supraviețuit încă din timpuri preistorice. Încă din acele timpuri, bijuteriile erau purtate ca o formă de protecție fata de pericolele vieții sau pentru a marca un statut social. Descoperirea tehnicilor de lucru cu metalul a adus o dezvoltare importantă în acest domeniu. Aurul, un material rar și valoros, era îngropat cu persoanele decedate. Multe bijuterii arheologice vin din morminte.
Bijuteriile medievale
Podoabele purtate în Europa medievală reflectau ierarhia și statutul social. Nobilii purtau aur, argint și pietre prețioase. Persoanele umile purtau metale de baza ca arama și cositorul. Culoarea bijuteriilor și puterea lor protectivă conta deosebit de mult. Până în secolul 14, pietrele prețioase erau slefuite și nu taiate. Mărimea și strălucirea culorii le determinau valorea. Unele aveau mesaje secrete sau incripții magice, despre care se credea ca îi va proteja pe proprietari.
Bijuteriile în Renascentism
Obiectele prețioase au devenit mai elaborate și mai colorate. Tehnicile în taierea lor au avansat, facând bijuteriile să strălucească mai mult. Imensa importanță pe care o dădeau religiei și mai apoi politicii se putea vedea în podoabele purtate. Design-ul reflecta noul interes acordat lumii clasice, prin figuri sau scene mitologice populare. Un alt trend era purtarea medalioanelor portret.
Secolul 17
Schimbarile din modă au introdus și noi stiluri in bijuterii. În timp ce matrialele închise cereau podoabbe elaborate din aur, materialele în nuanțe pastelate erau accesorizate cu pietre prețioase și perle. Odată cu extinderea comerțului nestematele au devenit din ce în ce mai disponibile. Se dezvolta trendul motivelor botanice.
Secolul 18
Taieturile pietrelor prețioase au facut ca diamantele să strălucească mai mult ca oricând. De obicei pietrele erau aplicate în monturi de argint pentru a le evidenția mai bine.
Secolul 19
Secolul 19 a fost o perioadă de intense schimbari industriale și sociale, dar în design-ul podoabelor concentrarea a ramas pe cel din trecut. În primul deceniu, stilul clasic era foarte popular și evoca gloria Greciei antice. Exista și interes în podoabele perioadei medievale și renascentiste. Tot în acest secol erau populare bijuteriile naturalistice decorate cu flori sau fructe. Florile exprimau dragostea și prietenia.
Arts and Crafts
Dezvoltat în ultimii ani al secolului 19, miscarea Arts & Crafts se baza pe o profundă stinghereală față de lumea industrializată. Bijutierii respingeau mașinariile și se concetrau pe obiectele facute manual. Ei evitau pietrele mari cu multe fatete și se bazau pe frumusetea naturală a pietrelor prețioase cabochon. Acestia au înlocuit repetiția și regularitatea dată de trendul general cu curbe și design figurativ.
Art Deco
Cu toate că perioada 1920-1950 a fost plină de razboaie și depresii, bijuteriile și-au mentinut eleganța și originalitatea. New York-ul rivaliza cu Parisul iar casele de bijuterii din Europa se așteptau să cumpere și să vândă din India. Din 1933, aurul a revenit la modă, mai ales pentru ca era mai ieftin decât platina.
Bijuteriile contemporane
Din 1960 granițele în bijuterii au fost într-o continuă redefinire. Convențiile au fost sparte de diferite generații de bijutieri independenti, educați la colegii de artă și care veneau cu idei radicale. Noile tehnologii și materialele neprețioase, printre care plastic, hartie și textile, au restabilit noțiunea de tradițional. Bijutierii avangardiști au explorat interacțiunea bijuteriilor cu corpul, împingând limitele proporțiilor și al purtarii lor. Podoabele s-au transformat în obiecte artă de purtat.
